A FORTIÓRI loc. adv., adj. inv. care se impune cu necesitate. ◊ (log.; despre raționamente) care constă în trecerea de la o judecată la alta pe baza faptului că în favoarea celei de-a doua judecăți există tot atâtea temeiuri. (< lat. a fortiori, cu atât mai mult) Vezi definitia »

șulfări, șulfăresc v. t. a măslui. Vezi definitia »

HÉNRI s. m. (Fiz.) Unitate de măsură a inductivității. – Din fr. henry. Vezi definitia »

CĂLĂRÍ, călăresc, vb. IV. Intranz. A merge călare. ♦ Tranz. A mâna calul stând călare pe el; a încăleca. – Din călare. Vezi definitia »

UMERÍ, umeresc, vb. IV. Refl. (Rar) A se opinti, a pune umărul; a se strădui. – Din umăr. Vezi definitia »