OBIȘNUÍ, obișnuiesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A câștiga sau a face să câștige o anumită deprindere prin repetarea frecventă a aceleiași acțiuni; a (se) deprinde, a (se) familiariza, a (se) învăța. 2. Tranz. A practica un anumit obicei, a avea o anumită deprindere. 3. Tranz. și refl. A (se) folosi (des), a (se) întrebuința. [Var.: (înv.) obicinuí vb. IV] – Din obicină (înv. „obicei” < bg.). Vezi definitia »

cutruluí, cutruluiésc, vb. IV (reg.) a cotrobăi, a scotoci, a bodicăi, a cutruzui. Vezi definitia »

păzúi s.n. (reg.) deal, pisc, culme. Vezi definitia »

vlăduí, vlăduiésc, vb. IV (înv.) a stăpâni, a oblădui. Vezi definitia »

SÂRGUÍ, sârguiesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A-și da silința, a se strădui. – Sârg + suf. -ui. Vezi definitia »