MIÉRE s. f. Substanță semilichidă, gălbuie, dulce și aromată, foarte bogată în zaharuri, vitamine și enzime, culeasă și produsă de albine din nectarul florilor. ◊ Luna de miere = prima lună din viața conjugală. ◊ Loc. adj. De miere = generos, bun. ♦ Nectarul florilor. ◊ Compus: mierea-ursului = a) plantă erbacee cu frunzele catifelate, cu flori albastre-violete sau roșii (Pulmonaria officinalis); b) sâmbovină. – Lat. mel. Vezi definitia »

LAICIZÁRE, laicizări, s. f. Acțiunea de a laiciza și rezultatul ei. [Pr.: la-i-] – V. laiciza. Vezi definitia »

AJUTÁRE, ajutări, s. f. Acțiunea de a (se) ajuta și rezultatul ei. – V. ajuta. Vezi definitia »

NESIMȚÍRE s. f. 1. Pierdere a cunoștinței; leșin. 2. Lipsă de bun-simț: purtare a celui nesimțit² (1). 3. Indiferență, răceală; lipsă de sensibilitate. – Ne- + simțire. Vezi definitia »

fătătoáre² adj. f. sg. sau s.f. sg. (reg.) vacă, oaie, iapă, scroafă, capră aptă pentru reproducere, bună de prăsilă; mulgare, mulzare, mânzare, sugare, aplecătoare, matcă. Vezi definitia »