EPITAXÍE s. f. 1. proces fizico-chimic de creștere a unui strat monocristalin pe un suport de asemenea cristalin. 2. (electron.) metodă de dopaj care încorporează impuritățile pe un cristal de germaniu sau de siliciu. (< fr. épitaxie) Vezi definitia »

CONFIGURÁȚIE s. f. 1. formă exterioară a unui lucru; înfățișare, aspect. ◊ totalitatea relațiilor dintre mai multe sisteme sau dintre părțile unui sistem. 2. așezare spațială a constituenților unui atom sau ai unei molecule. 3. (astr.) conjuncție a planetelor. (< fr. configuration, lat. configuratio) Vezi definitia »

HISTOCHIMÍE s.f. Studiul chimic al substanțelor care intră în compoziția celulei și a țesuturilor organismului. [Gen. -iei. / < fr. histochimie]. Vezi definitia »

reconvérsie (schimbare profesională) (-si-e) s. f., art. reconvérsia (-si-a), g.-d. art. reconvérsiei; pl. reconvérsii, art. reconvérsiile (-si-i-) Vezi definitia »

ANIZOGENÍE s. f. stare a gameților cu genotip diferit. (< fr. anisogènie) Vezi definitia »