DÍJMĂ, dijme, s. f. Dare care reprezenta a zecea parte din produsele principale, percepută de stăpânii feudali de la producătorii direcți; (mai târziu) formă de rentă funciară feudală, care consta în cedarea de către țăran proprietarului funciar a unei părți din producția obținută de pe bucata de pământ primită de la acesta spre a fi lucrată. – Din sl. dižma. Vezi definitia »

AUTOCÁMERĂ s. f. cameră de luat vederi pivotantă, montată pe o mașină. (< auto² + cameră) Vezi definitia »

TERMOLUMINESCÉNȚĂ s.f. Emisiune de radiații luminoase datorită încălzirii moderate a unui corp la o temperatură inferioară celei de incandescență. [< fr. thermoluminescence]. Vezi definitia »

zburdătúră (reg.) s. f., g.-d. art. zburdălúrii; pl. zburdătúri Vezi definitia »

STEREOGRÁMĂ s.f. Ansamblu de două fotograme ale aceluiași obiect, care, privite la stereoscop, permit obținerea imaginii în spațiu a obiectului. [< fr. stéréogramme, cf. gr. stereos – solid, gramma – scriere]. Vezi definitia »