tor s. n. – Tizic. Bg. tor (Candrea). – În Olt. și Banat. – Der. torină, s. f. (Olt., tizic), din sb. torina; toriște (var. turiște), s. f. (Olt., tizic; Trans., loc unde mănîncă oile, torină); storiște, s. f. (loc de întîlnire, de ședere a vitelor sau cerbilor), bg. torište; torofină (var. torohină), s. f. (resturi de semințe, de fructe stoarse), probabil prin contaminare cu boștină, în Munt.; toreni, vb. (Banat, a îngrășa solul, a gunoi); (s)trușnic, s. m. (turtă, reziduuri de semințe ale plantelor oleaginoase), probabil în loc de *(s)torușnic (după Candrea, în legătură cu sb. trušni „de tărîțe”); turiță, s. f. (scai mărunt, Galium aparine), din sb. turica, cf. cr., slov., rus. torica (Candrea, II, 427; Conev 46); turicioară, s. f. (coada-racului, Agrimonia eupatoria); turicel (var. turicea), s. m. (plantă, Turritis glabra); var. a cuvîntului anterior (după Tiktin și Candrea, formație artificială care pornește de la numele științific). Vezi definitia »

LUBRIFICATÓR s.n. Dispozitiv de ungere. [Cf. fr. lubrificateur, engl. lubrificator]. Vezi definitia »

SATISFĂCĂTÓR, -OÁRE adj. îndestulător; mulțumitor. (< satisface + -/ă/tor) Vezi definitia »

CIRCULATÓR adj. (Rar) Referitor la circulație. ◊ Aparat circulator = inima și vasele prin care circulă sângele în corpul animalelor și al omului. [Var. circulatoriu, -ie adj. / cf. fr. circulatoire, lat. circulatorius]. Vezi definitia »

COCREDITÓR, -OÁRE s. m. f. creditor împreună cu altcineva. (< co- + creditor) Vezi definitia »