SUPRANÚME, supranume, s. n. Nume adăugat la numele propriu al unei persoane în semn de cinste sau pentru a o distinge printr-o caracteristică sau printr-o circumstanță de altă persoană cu același nume. ♦ Poreclă. – Supra- + nume (după fr. surnom). Vezi definitia »

ARĂPÍME s. f. (Pop.) Mulțime de arapi; totalitatea arapilor. – Arap + suf. -ime. Vezi definitia »

slăbíme s.f. (înv.) slăbiciune, debilitate fizică. Vezi definitia »

ANGOULÊME [ãgulém], ramură colaterală a dinastiei franceze Capețiene Valois-Orleáns. I-au aparținut între 1515 și 1589 cinci regi: Francisc I, Henric II, Francisc II, Caron IX, Henric III. Vezi definitia »

ANGIOSPÉRME s.f.pl. (Bot.) Subîncrengătură a fanerogamelor, cuprinzând plante care au ovulele închise în carpele; (la sg.) plantă din această încrengătură. // adj. (Despre plante) Cu sămânța închisă în fruct. [Pron. -gi-o-, sg. angiospermă. / < fr. angiospermes, cf. gr. angeion – receptacul, sperma – sămânță]. Vezi definitia »