Definita cuvantului supranume
SUPRANÚME, supranume, s. n. Nume adăugat la numele propriu al unei persoane în semn de cinste sau pentru a o distinge printr-o caracteristică sau printr-o circumstanță de altă persoană cu același nume. ♦ Poreclă. – Supra- + nume (după fr. surnom).
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu supranume
îndoíme s.f. (înv.) pereche; familie. Vezi definitia »
CULĂCÍME s. f. (Rar) Chiaburime. – Culac + suf. -ime. Vezi definitia »
SCURTÍME, scurtimi, s. f. Însușirea de a fi scurt. – Scurt + suf. -ime. Vezi definitia »
DĂSCĂLÍME s. f. (Pop.) Mulțime de dascăli (1), totalitatea dascălilor. ♦ (Înv.) Elevi care urmau o școală de preoți. – Dascăl + suf. -ime. Vezi definitia »
cufunzíme, cufunzími, s.f. (reg., înv.) adâncime. Vezi definitia »