GÍGĂ s. f. 1. vechi dans englez, de origine populară, cu mișcare săltăreață; melodia corespunzătoare. ◊ ultima parte a unei suite instrumentale, după sarabandă. 2. vechi instrument cu coarde și arcuș, cu spatele bombat. (< fr. gigue, it. giga) Vezi definitia »

COLECTÍVĂ s. f. v. colectiv (2) [în DN]. Vezi definitia »

BÁBIȚĂ², babițe, s. f. (Pop.) Boală de dentiție pe care o fac copiii mici. – Bg. babici. Vezi definitia »

HÁLĂ², hale, s. f. (Reg.) 1. Vijelie. 2. Monstru, dihanie, arătare. 3. (La pl.) Păsări de curte. – Din scr., bg. hala. Vezi definitia »

ULCELÚȘĂ, ulcelușe s. f. Diminutiv al lui ulcea; ulceluță, ulcicuță. – Ulcea + -ușă. Vezi definitia »