Definita cuvantului artic
artíc (-ce), s. n. – Bucată, rămășiță, rest. – Var. (h)artig, hartic. Tc. artik, cf.bg. artyk. Totuși, Drăganu, Dacor., VI, 259, îl derivă de la lat. *articus, de la articulus, și îl identifică cu cuvîntul hartan; este însă greu de presupus existența unui cuvînt lat. de acest fel (cf. Graur, BL, V, 73).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu artic
MNEMOTÉHNIC, -Ă, mnemotehnici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ansamblu de procedee care înlesnesc memorarea cunoștințelor pe baza unor asociații dirijate; mnemotehnie. 2. Adj. Care aparține mnemotehnicii (1), privitor la mnemotehnică. – Din fr. mnémotechnique. Vezi definitia »
BECÍSNIC, -Ă, becisnici, -ce, adj., s. m. și f. (Pop.) 1.(Om) vrednic de compătimire, lipsit de personalitate, de inteligență și de energie; ticăit2. 2. (Om) debil, slăbănog, neputincios, bolnăvicios. [Var.: bicísnic, -ă adj., s. m. și f.] – Din sl. bečistĩnikŭ. Vezi definitia »
IZOIÓNIC, -Ă adj. care conține aceeași cantitate de ioni. (< fr. isoïonique) Vezi definitia »
PERIPROSTÁTIC, -Ă adj. Situat în jurul prostatei. [Cf. fr. périprostatique]. Vezi definitia »
DOLOMÍTIC, -Ă adj. (despre roci) care conține dolomit. (< fr. dolomitique) Vezi definitia »