Definita cuvantului faliment
FALIMÉNT s.n. Situație de insolvabilitate a unui comerciant, a unui bancher (sau a unei întreprinderi comerciale, industriale etc.), recunoscută și declarată de o instanță judecătorească; bancrută; (fig.) ruină, eșec total. ◊ A da faliment = a ajunge în stare de faliment; (fig.) a nu izbuti într-o acțiune. [Pl. -te, -turi. / cf. germ. Falliment, it. fallimento].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu faliment
NONȘALÁNT, -Ă, nonșalanți, -te, adj. (Livr.) Lipsit de grijă; degajat (în comportări); care trădează nonșalanță; leneș. – Din fr. nonchalant, germ. nonschalant. Vezi definitia »
VESTIMÉNT s.n. (latinism; mai ales la pl.) Îmbrăcăminte, veșmânt. [cf. it. vestimento, lat. vestimentum]. Vezi definitia »
INCIPIÉNT, -Ă adj. aflat la început, în prima fază. (< it. incipiente, lat. incipiens) Vezi definitia »
EFICIÉNT, -Ă adj. Care-și face efectul; care produce un anumit efect (folositor); eficace. [Pron. -ci-ent. / < fr. efficient]. Vezi definitia »
SICOFÁNT1 s.m. (Rar) Denunțător, delator. [< fr. sycophante]. Vezi definitia »