SALPINGOPEXÍE s. f. fixare a trompei uterine la organele vecine. (< engl. salpingopexy) Vezi definitia »

COMPOZÍȚIE s.f. 1. Totalitatea elementelor care alcătuiesc un compus; structură. ♦ Compus; amestec. 2. Operă artistică, în special muzicală. ♦ Modul de organizare internă a unei opere literare. 3. Studiul regulilor de compunere a unei bucăți muzicale; arta de a compune muzică potrivit anumitor reguli. ♦ Mod în care a fost compusă o bucată muzicală; structură muzicală. 4. Aranjament, dispunere a elementelor unei picturi, ale unui tablou. ♦ (Fot.) Aranjament artistic și rațional al unei imagini. ♦ Gen de pictură care reprezintă personaje în acțiune. 5. Interpretare a unui rol de către un actor, care prezintă trăsăturile distinctive ale unui personaj, deosebite de cele ale actorului. 6. Lucrare scrisă a unui elev în care se dezvoltă o temă oarecare. 7. Aliaj de plumb cu cositor, folosit pentru lipituri moi. 8. Formă de tipar constituită din elementele ei componente. [Gen. -iei, var. compozițiune s.f. / cf. fr. composition, it. composizione, lat. compositio]. Vezi definitia »

EXULCERÁȚIE s. f. ulcerație superficială, ușoară. (< fr. exulcération) Vezi definitia »

PERCOLÁȚIE s.f. Percolare. [Cf. fr. percolation, it. percolazione]. Vezi definitia »

TALASOTERAPÍE s.f. Tratament prin băi și prin aer de mare. [Gen. -iei. / < fr. thalassothérapie, cf. gr. thalassa – mare, therapeia – tratament]. Vezi definitia »