plic (plícuri), s. n. – Obiect de hîrtie în care se închide o scrisoare. – Mr. plic. It. plico „plic”, prin ngr. πλίϰος (Cihac, II, 688; Gáldi 230). – Der. plicui, vb. (înv., a închide un plic). Vezi definitia »

sulérnic, sulérnici, s.m. (reg.) bărbătușul mrenei, care are forma de fus (lungă și subțire). Vezi definitia »

STÁTIC¹, -Ă I. adj. 1. referitor la echilibrul forțelor, la statică. 2. în nemișcare, lipsit de dinamism; pasiv; imuabil. II. s. f. ramură a mecanicii care se ocupă cu studiul echilibrului corpurilor. ♦ statica grafică = capitol al staticii care se ocupă cu rezolvarea problemelor pe cale grafică; statica fluidelor = hidrostatică; statica gazelor = aerostatică; statica construcțiilor = disciplină care studiază metodele de calcul pentru determinarea eforturilor și a deformațiilor sistemelor de bare. (< fr. statique) Vezi definitia »

HIDROELÉCTRIC, -Ă, hidroelectrici, -ce, adj. (Despre instalații) Care transformă energia hidraulică în energie electrică. ◊ Centrală hidroelectrică =ansamblu de instalații, clădiri și amenajări în care se produce energie electromagnetică prin transformarea din alte forme de energie; hidrocentrală. ♦ (Despre centrale electrice) Care folosește debitul și căderea unui râu sau al unui fluviu. [Pr.: -dro-e-] – Din fr. hydro-électrique. Vezi definitia »

TRAGICÓMIC, -Ă adj. Referitor la tragicomedie, cu caracter de tragicomedie. // s.n. Categorie estetică care desemnează existența simultană a tragicului și a comicului. [Cf. fr. tragi-comique]. Vezi definitia »