DISMETABOLÍE s. f. orice afecțiune caracterizată printr-o perturbare a metabolismului. (< fr. dysmétabolie) Vezi definitia »

IDIOȚÍE s. f. debilitate mintală congenitală maximă. ◊ (fam.) neghiobie, prostie, tâmpenie. (< fr. idiotie) Vezi definitia »

SARCOLOGÍE s. f. miologie. (< fr. sarcologie) Vezi definitia »

EXCÉPȚIE s. f. 1. ceea ce nu se conformează unei reguli generale; abatere de la o normă (generală); o complement circumstanțial de ~ = complement care desemnează obiectul sau faptul ce exprimă o excepție în raport cu subiectul, cu numele predicativ sau cu complementul; propoziție de ~ = propoziție circumstanțială care corespunde complementului circumstanțial de excepție; cu ă = afară de...; fără ~ = fără deosebire; de ~ = excepțional. 2. mijloc de apărare în justiție care tinde să schimbe soluționarea cazului sau să atace forma de judecată. (< fr. exception, lat. exceptio) Vezi definitia »

HIPERCALCEMÍE, hipercalcemii, s. f. (Med.) Creștere anormală a cantității de calciu în sânge; cantitate de calciu anormal de mare prezentă în sânge. – Din fr. hypercalcémie. Vezi definitia »