Definita cuvantului excepție
EXCÉPȚIE s. f. 1. ceea ce nu se conformează unei reguli generale; abatere de la o normă (generală); o complement circumstanțial de ~ = complement care desemnează obiectul sau faptul ce exprimă o excepție în raport cu subiectul, cu numele predicativ sau cu complementul; propoziție de ~ = propoziție circumstanțială care corespunde complementului circumstanțial de excepție; cu ă = afară de...; fără ~ = fără deosebire; de ~ = excepțional. 2. mijloc de apărare în justiție care tinde să schimbe soluționarea cazului sau să atace forma de judecată. (< fr. exception, lat. exceptio)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu excepție
MIORAFÍE s. f. (med.) sutură a unui mușchi. (< fr. myorraphie) Vezi definitia »
OSTEOLOGÍE s.f. (Biol.) Disciplină care studiază oasele. [Gen. -iei. / < fr. ostéologie, cf. gr. osteon – os, logos – studiu]. Vezi definitia »
PSIHROTERAPÍE s. f. v. psicroterapie. Vezi definitia »
SACRISTÍE s.f. Anexă a sanctuarului într-o biserică catolică unde se păstrează obiectele de cult. [Gen. -iei. / < fr. sacristie, cf. lat. sacra – lucruri sfinte]. Vezi definitia »
PECÉTIE s. f. v. pecete. Vezi definitia »