LICĂRÍRE, licăriri, s. f. Faptul de a licări; licărit, licăriș. 1. Lumină slabă, de-abia întrezărită sau cu sclipiri ușoare și intermitente. 2. Sclipire, lucire. [Var.: licuríre s. f.] – V. licări. Vezi definitia »

MIÉRE s. f. Substanță semilichidă, gălbuie, dulce și aromată, foarte bogată în zaharuri, vitamine și enzime, culeasă și produsă de albine din nectarul florilor. ◊ Luna de miere = prima lună din viața conjugală. ◊ Loc. adj. De miere = generos, bun. ♦ Nectarul florilor. ◊ Compus: mierea-ursului = a) plantă erbacee cu frunzele catifelate, cu flori albastre-violete sau roșii (Pulmonaria officinalis); b) sâmbovină. – Lat. mel. Vezi definitia »

RETIPĂRÍRE, retipăriri, s. f. Acțiunea de a retipări și rezultatul ei. – V. retipări. Vezi definitia »

RELUÁRE s. f. acțiunea de a relua. ◊ reprezentare a unei piese de teatru care nu s-a mai jucat de multă vreme. (< relua) Vezi definitia »

COMPOUNDÁRE PAUN-/ s. f. 1. metodă de reglare a tensiunii generatoare sau a turației la motoarele de curent continuu, prin excitarea suplimentară a mașinii cu un curent egal sau proporțional cu cel indus. 2. adăugare de grăsimi sau de derivați ai acizilor grași unui ulei mineral pentru a-i îmbunătăți calitățile. (după fr. compoundage) Vezi definitia »