REȘEDÍNȚĂ, reședințe, s. f. Sediul unei autorități sau al unei persoane (oficiale); localitate sau clădire în care se află acest sediu. ◊ Loc. adj. De reședință = care servește drept sediu unei autorități sau unei persoane. – Din fr. résidence (după ședință). Vezi definitia »

huțupínă, huțupíne, s.f. (reg.) 1. fată ori muiere voinică; huștupină. 2. iapă mare și slăbuță; mârțoagă. Vezi definitia »

CONTRAOTRÁVĂ, contraotrăvuri, s. f. Antidot. [Pr.: -tra-o-] – Contra¹ + otravă. Vezi definitia »

LIROGHITÁRĂ s.f. Instrument muzical de forma unei lire, cu coarde montate ca la chitară. [< fr. lyro-guitare]. Vezi definitia »

EOZÍNĂ, eozine, s. f. Colorant roșu strălucitor, folosit la fabricarea cernelii roșii, în bacteriologie ca substanță de contrast, la sensibilizarea plăcilor fotografice, în cosmetică, în industria alimentară etc. [Pr.: e-o-] – Din fr. éosine. Vezi definitia »