TÉMĂ s.f. 1. Subiect, materie, problemă (principală) care urmează să fie lămurită; ideea fundamentală care se dezvoltă într-o expunere, într-o operă literară etc. ♦ Grup de fenomene, de aspecte ale vieții materiale și spirituale prezente în opera de artă. ♦ Motiv melodic al unei compoziții muzicale, pe care se compun variațiunile. 2. Subiect de compoziție pentru școlari. ♦ Lucrare (scrisă) pregătită de un școlar. 3. (Gram.) Parte a unui cuvânt alcătuită de rădăcină, împreună cu prefixele și sufixele. [Cf. fr. thème, it. tema, lat. thema < gr. thema – subiect]. Vezi definitia »

VATELÍNĂ, vateline, s. f. Material textil din bumbac scămoșat, care se introduce între stofa și captușeala unei haine, pentru a face haina mai călduroasă. – Din germ. Wattelin. Vezi definitia »

PROVITAMÍNĂ, provitamine, s. f. Substanță inactivă din alimente, activată de organism și transformată în vitamină. – Din fr. provitamine. Vezi definitia »

TELEANCHÉTĂ s. f. anchetă a televiziunii. (< tele² + anchetă) Vezi definitia »

țoloábă, țoloábe, s.f. (reg.) 1. haină veche, uzată. 2. femeie depravată. Vezi definitia »