PLEIÁDĂ s. f. 1. grup de șapte poeți greci din Alexandria; grup de poeți francezi dominat de Ronsard. ◊ grup de oameni iluștri cu aceleași concepții, preocupări etc. ◊ mulțime, totalitate. 2. ansamblul izotopilor unui element. ◊ grup de elemente chimice cu proprietăți asemănătoare. (< fr. pléiade, lat. Pleiades) Vezi definitia »

STEREOMECÁNICĂ s. f. Ramură a mecanicii care studiază echilibrul și mișcarea corpurilor solide rigide. [Pr.: -re-o-] – Din fr. stéréomécanique. Vezi definitia »

ELECTROACÚSTICĂ s.f. Ramură a acusticii care studiază transformarea oscilațiilor acustice în oscilații electromagnetice și invers. [< fr. électro-acoustique]. Vezi definitia »

AMBUȘÚRĂ s. f. muștiuc (1). (< fr. embouchure) Vezi definitia »

PERCALÍNĂ s.f. Varietate de lustrin ușor, folosit pentru căptușeli. [< fr. percaline]. Vezi definitia »