BĂRĂGAN, subunitate estică a Cîmpiei Române, cuprinsă între văile, Mostiștei, Dunării, Buzăului și reg. subcarpatică; acoperită de loess și presărată cu crovuri, dune și lacuri sărate. Caracteristica principală este dată de interfluviile largi, de mare netezime, cu scurgere semiendoreică și ape subterane adînci. Climat de stepă și soluri cernoziomice, propice culturilor cerealiere, de floarea-soarelui, sfeclă de zahăr, tutun etc., unele pe terenuri irigate. Considerat grînarul țării. Vezi definitia »

AURIGNACIÁN, -Ă [ORINIASIAN] adj., s. n. (din) primul subetaj al paleoliticului superior. (< fr. aurignacien) Vezi definitia »

moșián, moșiéni, s.m. (înv.) moșnean, răzeș. Vezi definitia »

NORVEGIÁN, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Norvegia. ◊ (s. f.) limbă germanică vorbită de norvegieni. (< fr. norvégien) Vezi definitia »

COTILOSAURIÁN, cotilosaurieni, s. m. (La pl.) Ordin de reptile fosile înrudite cu stegocefalii; (și la sg.) animal din acest ordin. [Pr.: -sa-u-ri-an] – Din germ. Kotilosaurier. Vezi definitia »