TROCÁR, trocare, s. n. Instrument chirurgical în formă de tub ascuțit (cu mâner), folosit la efectuarea puncțiilor sau la introducerea în unele cavități ale organismului a unor instrumente chirurgicale sau a unor dispozitive optice. – Din fr. trocart, germ. Trokar, engl. trocar. Vezi definitia »

PERIȘCOLÁR, -Ă adj. în afara programului din școală. (după fr. périscolaire) Vezi definitia »

MONETÁR, -Ă, monetari, -e, adj., s. n., s. m. 1. Adj. Care aparține monedei, privitor la monedă. ◊ Sistem monetar = ansamblul reglementărilor legale cu privire la moneda unui stat. 2. S. n. Inventar al banilor, sortați după valoare, pe fișicuri și monede, întocmit de un mânuitor de bani la predarea casei. 3. S.rn. Persoană care lucrează la baterea de monede. – Din fr. monétaire. Vezi definitia »

CONFUZIONÁR, -Ă adj., s. m. f. (fam.) (cel) care face confuzii. (< it. confusionario) Vezi definitia »

FAIANȚÁR s. m. cel care fabrică sau vinde faianță. (< faianță + -ar) Vezi definitia »