LĂSTÁR, lăstari, s. m. (Adesea fig.) Ramură tânără care se dezvoltă din rădăcina sau tulpina unei plante lemnoase. ♦ (La pl.) Copăcei tineri, crescuți după tăierea unei păduri (din cioturile rămase). [Pl. și: (n.) lăstare] – Din bg. lastar. Vezi definitia »

PRĂȘTIÁR, prăștiari, s. m. (Reg.) Prăștiaș. – Din praștie + suf. -ar. Vezi definitia »

POPULÁR, -Ă adj. 1. Referitor la popor, din popor, al poporului. 2. Apărut, creat în popor. 3. Destinat poporului; accesibil tuturor. 4. Apreciat, iubit de popor; (p. ext.) cunoscut de toată lumea. [Cf. lat. popularis, fr. populaire]. Vezi definitia »

CHIOAR, veche cetate situată în aproprierea rîului Lăpuș, menționată pentru prima dată în 1368, dar cu o existență anterioară. Apanaj al voievozilor români din Maramureș și și centru de district din Transilvania medievală. Cetatea și-a perdut din importanță în sec. 18, căzînd treptat în ruină. Numită și Cetatea de Piatră. Vezi definitia »

INSULÁR adj. Caracteristic unei insule; aflat pe o insulă; de (pe o) insulă. // s.m. și f. Locuitor al unei insule. [Cf. fr. insulaire]. Vezi definitia »