PROTUBERÁNȚĂ s.f. Ieșitură în afară a unui obiect, a unui organ etc.; proeminență. ◊ (Anat.) Protuberanță inelară = segment al encefalului, situat între bulb, pedunculii cerebrali și cerebel. ♦ (la pl.) Proeminențe de culoare roșie pe suprafața Soarelui, formate din mase uriașe de gaze incandescente care ating înălțimi de sute de mii de kilometri. [< fr. protubérance, cf. lat. protuberantia]. Vezi definitia »

PEPTÓNĂ s. f. substanță organică produsă în timpul digestiei prin hidroliza proteinelor sub acțiunea pepsinei. (< fr. peptone) Vezi definitia »

MELODRÁMĂ s.f. 1. (Lit.) Dialog cântat în tragedia antică greacă, între corifeu și un personaj. 2. Piesă de teatru cu acțiune complicată, neverosimilă, cuprinzând scene de groază ce alternează cu scene comice. ♦ Parte a unei lucrări dramatice, combinată cu muzică. [< fr. mélodrame, it. melodramma, cf. fr. melos – cântec, drama – acțiune]. Vezi definitia »

preveșteálă, preveștéli, și preveștéle, s.f. (reg.) 1. văl, ceață (care tulbură vederea), încețoșare, împăienjenire; cataractă, leucom. 2. (înv.) diafragmă (la corp). 3. peritoneu. 4. membrană care învelește sub coajă conținutul oului. 5. pieliță formată deasupra laptelui. 6. seva arborilor de sub coajă. 7. numele unor obiecte folosite la întărit, la fixat, la înnădit (sub forma: privișteală); bucată de scândură, șipcă adăugată la ceva; (sub forma: priviștea, preveștea) pană de lemn. Vezi definitia »

AUTOCOMBÍNĂ s.f. Combină autopropulsată. [< auto²- + combină]. Vezi definitia »