PRELUXÁȚIE s. f. stare a unei articulații, prin malformații congenitale osoase, care predispune la luxație. (< fr. préluxation) Vezi definitia »

TAHICARDÍE s. f. accelerare anormală a ritmului cardiac; tahiritmie. (< fr. tachycardie) Vezi definitia »

PRONÁȚIE s. f. 1. mișcare de răsucire a mâinii spre interior (cu podul palmei în jos). 2. poziție aplecată. (< fr. pronation, lat. pronatio) Vezi definitia »

MORFOTROPÍE s. f. (min.) totalitatea modificărilor care intervin în forma și dimensiunile unei rețele cristaline, ca urmare a înlocuirii chimice a unei părți din particulele componente. (< morfo- + -tropie²) Vezi definitia »

PALEOPATOLOGÍE s. f. ramură a patologiei care studiază bolile viețuitoarelor fosile, pe baza examinării resturilor lor osoare. (< fr. paléopathologie) Vezi definitia »