ENTEROGASTRÓNĂ, enterogastrone, s. f. Hormon duodenal cu acțiune asupra secreției și motilității gastrice. [Var.: enterogastrón s. n.] – Din fr. entérogastrone. Vezi definitia »

PLÉTORĂ s.f. 1. Prisos, surplus; droaie. ◊ Pletoră semantică = acumulare excesivă de sensuri. 2. Supraabundență de sânge sau de lichide în organism. [< fr. pléthore, cf. gr. plethore < plethein – a fi plin]. Vezi definitia »

HISTOGRÁMĂ s. f. grafic din coloane verticale alăturate, reprezentând proporțional diferite mărimi statistice. (< fr. histogramme) Vezi definitia »

BALANÍTĂ s.f. (Med.) Inflamație a mucoasei glandului și a prepuțului (de origine micotică). [Pl. -te. / < fr. balanite, cf. gr. balanos – gland]. Vezi definitia »

NOSOCONIÓZĂ s. f. boală profesională produsă prin acțiunea pulberilor. (< fr. nosoconiose) Vezi definitia »