CONGLOMERÁȚIE s. f. conglomerare; conglomerat (1). (< lat. conglomeratio, fr. conglomération) Vezi definitia »

CRIMINOLOGÍE s. f. știință care studiază starea, dinamica și cauzele criminalității și măsurile pentru prevenirea și combaterea ei. (< fr. criminologie) Vezi definitia »

FÚNCȚIE s.f. 1. Activitate dusă de cineva pentru a se achita de obligațiile impuse de serviciul pe care îl are; însărcinare, sarcină; slujbă. 2. Rol sintactic pe care îl îndeplinește un cuvânt în propoziție. ♦ (Log.) Operație care prin aplicare asupra unui argument îi conferă acestuia o valoare corespunzătoare. 3. Activitatea proprie a organelor unei ființe (animale sau vegetale). 4. Totalitatea proprietăților chimice comune ale unei substanțe organice, determinate de prezența aceluiași radical organic în moleculă. 5. (Mat.) Mărime variabilă care depinde de una sau de mai multe mărimi variabile. 6. A fi în funcție de... = a depinde de... [Var. funcțiune s.f. / cf. lat. functio, it. funzione, fr. fonction]. Vezi definitia »

ETOCRAȚÍE s. f. guvernare fundată numai pe principiile moralei. (< fr. éthocratie) Vezi definitia »

EURITMÍE s. f. 1. îmbinare armonioasă de sunete, linii, proporții etc. 2. (med.) ritm regulat al pulsului. 3. funcționare regulată a oricărei activități organice ritmice. (< fr. eurythmie, lat. eurhythmia, gr. eurythmia) Vezi definitia »