ȚEREMÓNIE s. f. v. ceremonie. Vezi definitia »

ALIMENTÁȚIE, alimentații, s. f. Alimentare. – Fr. alimentation. Vezi definitia »

ASIRIOLOGÍE s. f. disciplină care studiază antichitățile asiriene. (< fr. assyriologie) Vezi definitia »

PRĂPÁSTIE, prăpăstii, s. f. Povârniș înalt și abrupt, situat de obicei într-o regiune muntoasă; hău, abis, genune. ◊ Expr. A duce (sau a împinge, a băga pe cineva) în prăpastie = a pricinui (cuiva) mari neajunsuri; a duce la pierzanie, la pieire, a distruge. A fi (sau a se afla) pe (sau la) marginea prăpastiei = a se afla într-o situație extrem de critică. A spune (sau a vorbi) prăpăstii = a) a spune lucruri care înspăimântă; b) a spune lucruri lipsite de rațiune, prostii, bazaconii. ♦ Fig. Nenorocire, dezastru; primejdie mare. ♦ (Înv. și pop.) Noian de ape; adâncul apelor. [Pl. și: prăpastii] – Din sl. propastĩ. Vezi definitia »

LICHENOGRAFÍE s. f. descriere a lichenilor. (< fr. lichéno-graphie) Vezi definitia »