Definita cuvantului flegmon
FLEGMÓN s.n. Inflamație purulentă a țesutului subcutanat. [< fr. phlegmon, cf. gr. phlegmone].

Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu flegmon
ASTEROXILÓN ({s} gr. aster „stea” + xilon „lemn”) subst. Criptogamă vasculară din grupul grupul celor mai vechi plante terestre, cu tulpină subterană și aeriană, acoperită cu frunze mici la partea bazală, înmulțirea făcîndu-se prin spori. Este caracteristică Devonianului (Asteroxylon). Vezi definitia »
AVIÓN, avioane, s. n. Vehicul aerian mai greu decât aerul, susținut în aer de aripi și pus în mișcare de motoare; aeroplan. ◊ Avion fără motor = avion care se mișcă folosind curenții aerieni. Avion cu reacție = avion fără elice, pus în mișcare de un motor cu reacție. [Pr.: -vi-on] – Fr. avion. Vezi definitia »
CENTÓN s.n. (Rar) Poezie ale cărei versuri sau fragmente sunt luate de la diferiți autori. ♦ Lucrare, operă fără originalitate; plagiat. [Pl. -oane. / < fr. centon, cf. lat. cento – haină făcută din bucăți]. Vezi definitia »
POLIGÓN, poligoane, s. n. 1. (Geom.) Suprafață plană mărginită de mai multe segmente de linii drepte, numite laturi. 2. (Uneori cu determinarea „de tragere”) Teren special amenajat în cuprinsul căruia se fac exerciții și se execută trageri cu arme de foc. ♦ (Sport) Loc special amenajat pentru probe de trageri cu arma sau cu pistolul sau pentru exerciții de tragere cu arma de vânătoare. 3. Teren amenajat pentru deprinderea conducerii autovehiculelor. – Din fr. polygone. Vezi definitia »
árhón s. m. – (Înv.) Boier. – Var. arhonda. Ngr. ἄρχων, gen. ἄρχοντας (Gáldi 154). Sec. XVIII. S-a aflat în concurență cu neol. arhonte, s. m., arhontat, s. n. (arhontat), din fr. Astăzi ieșit din uz, a fost titlu de politețe în epoca fanarioților, ca chir.Der. arhonie, s. f. (noblețe); arhondar, s. m. (călugăr care răspundea de primirea călătorilor), din ngr. ἀρχοντάρης (sec. XVIII); arhondăreasă, s. f. (călugăriță care răspundea de primirea călătorilor); arhondaric, s. n. (salon destinat călătorilor, în mănăstiri), din ngr. ἀρχον-ταρίϰι; arhondărie, s. f. (salon de primire în mănăstiri); arhondologie, s. f. (heraldică), din ngr. ἀρχοντολογία; arhondologiu, s. n. (carte a boierilor). Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z