PRECAÚȚIE s.f. Prevedere, băgare de seamă, circumspecție, prudență. [Var. precauțiune s.f. / < lat. precautio, cf. fr. précaution]. Vezi definitia »

ANOPROCTÍE s. f. anus artificial. (< ano- + -proctie) Vezi definitia »

ADÚCȚIE s.f. 1. Transportare, aducere, transport; acțiunea de a îndrepta apele către un anumit loc. ◊ Aducție de apă = apeduct. 2. Acțiunea mușchilor aductori. [Var. aducțiune s.f. / cf. fr. adduction, it. adduzione]. Vezi definitia »

CONCATENÁȚIE s.f. (Lit.) Figură de stil constând în înlăturarea membrelor unei perioade prin unele cuvinte împrumutate de la un membru precedent; înlănțuire de anadiploze succesive; conexiune; epiplocă. [< fr. concaténation, lat. concatenatio]. Vezi definitia »

zódie (-ii), s. f. – 1. Constelație zodiacală. – 2. Semn zodiacal. – 3. Almanah care cuprinde zodiacul. – 4. Destin, ursită. Mgr. ζώδιον, cf. bg. zodija (Murnu 60; cf. Vasmer, Gr., 149). – Der. zodiac, s. n. (zonă cerească în care se află constelațiile corespunzătoare lunilor anului), din ngr. ζωδιαϰος; zodiacal, adj., din fr. zodiacal; zodiar, s. n. (almanah zodiacal); zodier (var. zodiaș), s. m. (astrolog). Vezi definitia »