ÎNTUNERICÍME, întunericimi, s. f. (Înv.) Întunecime. – Din întuneric + suf. -ime. Vezi definitia »

PLUGĂRÍME s. f. Mulțime de plugari, totalitatea plugarilor; p. gener. țărănime. – Plugar + suf. -ime. Vezi definitia »

pronúme (pronúme), s. n. – 1. Parte de vorbire care ține locul unui substantiv. – 2. Nume (de familie). – Fr. pronom, tratat după paralelismul nom – nume (după opinia neverosimilă a lui Tiktin, rom. ar fi un calc din rus. prozvanie). Cel de al doilea sens este rezultatul unei duble confuzii, a fr. pronom cu prénom, și sensul de „nume de botez” cu cel de „supranume”; pentru care unii puriști recomandă forma prenume, s. n., care se folosește numai pentru prenumele latine. Vezi definitia »

ANGOULÊME [ãgulém], ramură colaterală a dinastiei franceze Capețiene Valois-Orleáns. I-au aparținut între 1515 și 1589 cinci regi: Francisc I, Henric II, Francisc II, Caron IX, Henric III. Vezi definitia »

nascocime, prostie, lucru ireal Vezi definitia »