Definita cuvantului fonotecă
FONOTÉCĂ s.f. 1. Colecție de înregistrări sonore (efectuate pe disc, pe bandă de magnetofon etc.). 2. Mobilă sau încăpere special amenajată în care se păstrează o astfel de colecție. [< fr. phonothèque, cf. gr. phone – sunet, theke – dulap].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu fonotecă
CODẤRLĂ, codârle, s. f. 1. Partea dinapoi, mobilă, a unui car sau a unei căruțe, în care se pune de obicei nutreț pentru animalele de tracțiune. 2. Fig. (Fam.) Partea de la coadă a unei cete, a unui stol de păsări etc. [Var.: (reg.) codírlă s. f.] – Coadă + suf. -ârlă. Vezi definitia »
GRÍNDĂ, grinzi, s. f. Element de construcție din lemn, oțel, beton armat etc., cu lungimea mare în raport cu celelalte dimensiuni, folosit de obicei la asigurarea rezistenței unei construcții. – Din sl. grenda. Vezi definitia »
TONTÍNĂ s.f. Asociație în care fiecare membru contribuie la crearea unui fond comun, din care se plătesc anual supraviețuitorilor rente crescânde. [< fr. tontine, cf. Tonti – bancher italian]. Vezi definitia »
MUGILICULTÚRĂ s. f. ramură a pisciculturii care se ocupă cu creșterea chefalului. (< mugili- + -cultură2) Vezi definitia »
a-i fi cald cu dinții în gură expr. (adol.) a căuta motiv de ceartă sau bătaie. Vezi definitia »