Definita cuvantului fonotecă
FONOTÉCĂ s.f. 1. Colecție de înregistrări sonore (efectuate pe disc, pe bandă de magnetofon etc.). 2. Mobilă sau încăpere special amenajată în care se păstrează o astfel de colecție. [< fr. phonothèque, cf. gr. phone – sunet, theke – dulap].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu fonotecă
SALPINGOOVARÍTĂ s.f. (Med.) Anexită. [Pron. -go-o-. / < fr. salpingo-ovarite, cf. gr. salpinx – trompă, lat. ovarium – ovar]. Vezi definitia »
MICROUZÍNĂ, microuzine, s. f. Uzină(-școală) de proporții reduse. [Pr.: -cro-u-] – Micro1- + uzină. Vezi definitia »
iscuseálă s.f. (înv.) abilitate, ingeniozitate. Vezi definitia »
ESTRÓNĂ s. f. foliculină. (< fr. oestrone) Vezi definitia »
HEXÓZĂ, hexoze, s. f. Nume generic dat monozaharidelor cu șase atomi de carbon în moleculă. – Din fr. hexose. Vezi definitia »