Definita cuvantului fonotecă
FONOTÉCĂ s.f. 1. Colecție de înregistrări sonore (efectuate pe disc, pe bandă de magnetofon etc.). 2. Mobilă sau încăpere special amenajată în care se păstrează o astfel de colecție. [< fr. phonothèque, cf. gr. phone – sunet, theke – dulap].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu fonotecă
prală s. invar. (țig.) frate, tovarăș. Vezi definitia »
MARÍNĂ s.f. 1. Flotă navală a unui stat și personalul aferent. 2. Știința și tehnica navigației pe mări. [< fr. marine, it. marina]. Vezi definitia »
MACROCLÍMĂ s.f. Climat al unei regiuni mai întinse. [< germ. Makroklima, cf. gr. makros – mare, klima – climă]. Vezi definitia »
STAUROFÍLĂ s. f. frunză din celule palisadice. (< fr. staurophylle) Vezi definitia »
TALÁNGĂ, tălăngi, s. f. Clopot care se atârnă la gâtul vitelor și al oilor; balangă; sunetul produs de un astfel de clopot. [Var.: taláncă s. f.] – Cf. balangă. Vezi definitia »