Definita cuvantului marină
MARÍNĂ s.f. 1. Flotă navală a unui stat și personalul aferent. 2. Știința și tehnica navigației pe mări. [< fr. marine, it. marina].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu marină
XANTÍNĂ s. f. Produs organic care se găsește în urină, în sânge, în ceai, cafea etc. – Din fr. xanthine. Vezi definitia »
CRIOLUMINESCÉNȚĂ s. f. emitere de lumină a unor corpuri răcite la temperatura aerului lichid. (< fr. cryoluminescence) Vezi definitia »
buruiánă (-iéne), s. f. – Bălărie, în general, plantă erbacee care crește spontan. – Var. bur(ă)iană, bur(u)ian, bur(u)(i)eniță, bur(u)(i)enuță. Sl. burjanŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 16; Cihac, II, 34; Berneker 103); cf. bg. buren, sb. burjan, rus. burjan, mag. burján. Trebuie semnalat că Berneker consideră cuvîntul „de origine obscură” în cadrul limbii sb. – Der. buruieniște, s. f. (hățiș); buruienos, adj. (năpădit de buruieni); îmburuiena, vb. (a năpădi buruienile un teren). Vezi definitia »
GÚRMĂ s. f. boală infecțioasă a mânjilor prin scurgerea nazală și abcese ale ganglionilor limfatici. (< fr. gourme) Vezi definitia »
INÁRIȚĂ, inarițe, s. f. Numele a două plante erbacee acvatice, asemănătoare cu inul2 cu florile verzui; țintar (2) (Najas minor și marina). – In2 + suf. -ariță. Vezi definitia »