OLÁNDĂ s. f. pânză de in fină și deasă, folosită la confecționarea lenjeriei. (< fr. hollande, it. olanda) Vezi definitia »

izvorâtúră s.f. (înv.) izvorare, țâșnire de apă. Vezi definitia »

chímă s.f. 1. (înv.) germene, sămânță. 2. (reg.) creștet, culme, vârf. 3. (înv.) bărbie. Vezi definitia »

tîmplă (-le), s. f. – Moalele capului, moiște. – Megl. timbă. Lat. tĕmpla, prin confuzia tĕmpus „tîmplă” cu templum (Pușcariu 1730; REW 8635; Tiktin), cf. it. tempia, sicil. tèmpula, prov. templa, v. fr. temple. Pentru tempus „tîmplă”, cf. Benvenisti, Mélanges Vendryes, Paris 1950, p. 56. Uz general. mai puțin în V țării (ALR, I, 13). În Trans. se folosește uneori timpuri „pentru tîmplă”, der. normal de la tĕmpus, tĕmpǒra (Lacea, Dacor., II, 625). Vezi definitia »

prubăleálă, prubăléli, s.f. (reg.) încercare, probă. Vezi definitia »