GREN s.n. (Met.) Furtună locală neașteptată și trecătoare, însoțită uneori de ploaie și zăpadă. [< fr. grain (de vent)]. Vezi definitia »

PERÉN, -Ă, pereni, -e, adj. (Despre plante) Care trăiește și rodește mai mulți ani de-a rândul, având o rădăcină persistentă din care se dezvoltă în fiecare primăvară o nouă tulpină; vivace, ♦ Fig. Care are caracter stabil, care durează mult timp; durabil. – Din lat. perennis, fr. pérenne. Vezi definitia »

HIPOGÉN, -Ă, hipogeni, -e, adj. (Despre roci, procese geologice etc.) Care își are originea în interiorul pământului. – Din fr. hypogène. Vezi definitia »

ENERGUMÉN, energumeni, s. m. (În superstiții) Om despre care se crede că este posedat de diavol. ♦ Fig. Om agitat, exaltat. – Din fr. énergumène. Vezi definitia »

gérmen (gérmeni), s. m. – 1. Sămînță care dă naștere unei ființe vii. – 2. Principiu, element. Lat. germen (sec. XIX). – Der. (din fr.) germina, vb.; germinație, s. f.; germinativ, adj.; Germănar, s. m. (martie), indicat uneori drept cuvînt pop., pare o creație a lui Alecsandri, pe baza fr. Germinal. Vezi definitia »