FUIÓR, fuioare, s. n. Mănunchi de cânepă, de in, melițat și periat, gata de tors; p. ext. mănunchi de borangic sau de lână. ◊ Expr. (Pop.) A-și lua ale trei fuioare = a pleca; a-și lua catrafusele. A ține fuior cu cineva = a nu se lăsa intimidat de cineva. ♦ Pânză de cânepă sau de in. [Pr.: fu-ior] – Et. nec. Vezi definitia »

AUDIOPROTECTÓR s. n. dispozitiv care protejează urechile de zgomote. (< it. audioprotettore) Vezi definitia »

CLÁNGOR s. n. rezonanță metalică a zgomotului inimii. (< fr. clangor) Vezi definitia »

STRUGUȘÓR, strugușori, s. m. (Reg.) Strugurel (1). – Din strug[ure] + suf. -(u)șor. Vezi definitia »

TRIUMFÁTOR s.m. (Ant.) Denumire dată unui general roman drept răsplată pentru o victorie însemnată, marcată cu onoruri deosebite. [< lat. triumfator]. Vezi definitia »