RECONSTRÚCȚIE, reconstrucții, s. f. Faptul de a reconstrui; refacere, reclădire, reconstituire. ♦ (Lingv.) Refacere, cu ajutorul comparației dintre formele existente în limbile înrudite, a unor forme ale limbii de bază neatestate în texte; reconstituire (4). – Din fr. reconstruction. Vezi definitia »

RIZOCTONÍE s. f. ciupercă microscopică din rădăcinile unor plante, care determină tuberizarea. (< fr. rhizoctonie) Vezi definitia »

FOMENTÁȚIE s.f. Aplicarea în scop terapeutic a unui medicament cald pe o parte a corpului; (pop.) oblojire. ♦ Medicament folosit în acest scop. [Gen. -iei. / < fr. fomentation]. Vezi definitia »

TELEFONÍE s.f. Transmitere la distanță a sunetelor cu ajutorul telefoanelor. [Gen. -iei. / < fr. téléphonie]. Vezi definitia »

HAIDUCÍE, haiducii, s.f. 1. Luptă armată a unor cete de haiduci (1) împotriva asupritorilor, frecventă la sfârșitul evului mediu în țările românești și în Peninsula Balcanică. 2. Viață sau îndeletnicire de haiduc (1). 3. Purtare, deprindere de haiduc (1). – Haiduc + suf. -ie Vezi definitia »