policíe¹, s.f. sg. (reg.) 1. polei. 2. chiciură. 3. (în forma: polici) ninsoare în formă de mici particule sferice; mielușei. Vezi definitia »

BIOGEOCHIMÍE (‹ germ.) s. f. Ramură a geochimiei care studiază relațiile dintre biosferă și celelalte geosisteme din punct de vedere chimic (compoziția chimică a organismelor și modul de participare a materiei vii și a produselor și de descompunere în procesele de migrație și de acumulare a elementelor chimice din scoarța terestră). Metodele b. sînt folosite și în prospecțiunile zăcămintelor de minerale utile. Vezi definitia »

ANIZOPÍE s. f. defect de vedere prin hipermetropie la un ochi și miopie la celălalt. (< engl. anisopia) Vezi definitia »

férie¹, férii, s.f. (reg.) măsură de capacitate pentru băuturi spirtoase (cât o vadră). Vezi definitia »

CICLOPÍE s. f. malformație congenitală în dezvoltarea unui singur glob celular. (< fr. cyclopie) Vezi definitia »