POLICLÍNICĂ s.f. Unitate medicală de consultații și tratament pentru bolnavi ambulatorii. [Gen. -cii. / < fr. policlinique, rus. poliklinika, cf. germ. Poliklinik]. Vezi definitia »

METÓDICĂ, metodici, s. f. Parte a didacticii generale care studiază principiile, metodele și formele de predare adaptate specificului fiecărui obiect de învățământ. ♦ Care normează aceste metode și forme. – Din germ. Methodik, rus. metodika. Vezi definitia »

BÂIGUIÁLĂ, bâiguieli, s. f. Faptul de a (se) bâigui; exprimare fără șir, încurcată. [Pr.: -gu-ia-] – Bâigui + suf. -eală. Vezi definitia »

BRASÁRDĂ, brasarde, s. f. 1. Fâșie de pânză sau de stofă care se trece în jurul brațului pentru a indica calitatea unei persoane; banderolă. 2. Parte a armurii care protejează brațul. – Din fr. brassard. Vezi definitia »

hádă (-de), s. f. – (Maram.) Castă, stirpe, neam. Mag. had (Candrea). Vezi definitia »