DIONISIÁC, -Ă adj. 1. Referitor la Dionysos; zbuciumat, plin de fervoare; bahic. 2. (Fil. op. apolinic) Termen folosit de Nietzsche pentru a denumi o atitudine afectivă, exprimând impulsurile iraționale ale vieții; extatic, pasionat, zbuciumat. [Pron. di-o-ni-si-ac. / < fr. dionysiaque, cf. lat. dionysiacus, gr. dionysiakos < Dionysos – zeul vinului la vechii greci]. Vezi definitia »

popârnác, popârnáci, s.m. (reg.) piatră tăiată în patru dungi, pusă lângă vatră, de-a lungul unui perete de lemn, spre a-l feri de foc; cămineț. Vezi definitia »

POPÂNDÁC, popândaci, s. m. (Mai ales la pl.) Formație vegetală alcătuită din rogoz, care crește în grupuri în mocirlele sau în bălțile din câmpie, având din depărtare aspectul unor mici insule. – Et. nec. Vezi definitia »

FLEAC¹, fleacuri, s. n. 1. Lucru de mică importanță, neînsemnat; bagatelă. ♦ Om de nimic, secătură. 2. (La pl.) Vorbe de clacă; nimicuri, palavre. – Et. nec. Cf. flec. Vezi definitia »

ANAFRODIZIÁC, -Ă adj., s.n. (Substanță) care determină încetarea dorințelor sexuale. // s.m. și f. Cel care nu are dorințe sexuale, ale cărui organe sexuale sunt atinse de atonie. [< fr. anaphrodisiaque]. Vezi definitia »