HOPLOMÁC s.m. Gladiator greu înarmat la vechii greci. [Cf. fr. hoplomaque < lat. hoplomachus, gr. hoplomachos]. Vezi definitia »

BALZAC, Honoré de (1799-1850), romancier francez. Scriitor de prodigioasă fecunditate (c. o sută de nuvele și romane, reunite sub titlul „Comedia umană”). A configurat un vast și viguros tablou critic al societății franceze sub Restaurație, sesizînd cu o rară intuiție raporturile social-economice (declinul aristocrației, ascensiunea burgheziei, obsesia banului). Pictor de moravuri și de caractere, unul dintre cei mai mari creatori de tipuri vii, bine individualizate; a excelat în descifrarea legăturilor existente între fizionomia spirituală a eroilor și mediul în care trăiesc aceștia. În opera lui B., fantezia romantică se îmbină cu forța observației realiste, cu exactitatea științifică a descrierilor și a analizei psihologice. A avut o covîrșitoare influență asupra evoluției romanului. Op. pr.: „Gobseck”, „Pielea de sagri”, „Eugénie Grandet”, „Moș Goriot”, „Cézar Birotteau”, „Țăranii”, „Iluzii pierdute”, „Verișoara Bette”, „Vărul Pons”. Vezi definitia »

sudác (-ci), s. m. – Șalău (Lucioperca sandra). – Var. suduc. Rus. sudak (Cihac, II, 379). Vezi definitia »

torofleác s.m. (reg.) om voinic și gras. Vezi definitia »

budác (budáce), s. n. – (Banat) Tîrnăcop. – Var. budacă. Sb. budak (DAR). Vezi definitia »