AUDÍȚIE, audiții, s. f. Faptul de a audia (2); ceea ce se audiază. Audiție muzicală. ◊ Expr. (A executa o bucată muzicală) în primă audiție = (a cânta o bucată) pentru prima dată în fața publicului. [Pr.: a-u-] – Fr. audition (lat. lit. auditio, -onis). Vezi definitia »

BACTERIOSCOPÍE s. f. examen al unui preparat microscopic pentru a depista prezența bacteriilor. (< fr. bactérioscopie) Vezi definitia »

CRISTIÁNIE s.f. Oprire la schi printr-o întoarcere bruscă, cu schiurile apropiate. [Pron. -tia-ni-e, pl. -ii, gen. -iei. / < fr. christiania, cf. Kristiania – numele mai vechi al capitalei norvegiene Oslo]. Vezi definitia »

HIPERTERMÍE s. f. creștere anormală a temperaturii corpului. (< fr. hyperthermie) Vezi definitia »

STEREOTOMÍE s.f. Parte a tehnicii care studiază metodele de tăiere, de fasonare și de îmbinare a corpurilor solide folosite în industrie și construcții. [Gen. -iei. / < fr. stéréotomie, cf. gr. stereos – solid, tome – tăiere]. Vezi definitia »