HEMOLIZÍNĂ s. f. anticorp, toxină cu acțiune hemolitică. (< fr. hémolysine) Vezi definitia »

DIONÍNĂ s. f. (Fam.) Medicament pe bază de morfină, folosit ca analgezic al tusei. [Pr.: di-o-] – Din fr. dionine. Vezi definitia »

OTÍTĂ s. f. inflamație a urechii. (< fr. otite) Vezi definitia »

BRẤNCĂ¹ s. f. 1. Boală contagioasă, specifică porcilor, caracterizată prin lipsa poftei de mâncare și apariția unor pete violacee. 2. Erizipel. 3. Plantă erbacee fără frunze, cu flori verzui sau alburii grupate în formă de spic, folosită în medicina veterinară (Salicornia herbacea). ◊ Compuse: brânca-porcului = a) plantă erbacee cu tulpina și frunzele acoperite cu peri moi (Scrophularia Scopolii); b) cinsteț; brânca-ursului = a) crucea-pământului; b) pedicuță. 4. Ciupercă cu pălăria întinsă și răsfrântă prevăzută cu peri aspri (Stereum hirsutum). Vezi definitia »

RADIOSÚRSĂ, radiosurse, s. f. Sursă de unde radio din spațiul cosmic. [Pr.: -di-o-] – Din fr. radiosource. Vezi definitia »