Definita cuvantului brâncă
BRẤNCĂ1 s. f. 1. Boală contagioasă, specifică porcilor, caracterizată prin lipsa poftei de mâncare și apariția unor pete violacee. 2. Erizipel. 3. Plantă erbacee fără frunze, cu flori verzui sau alburii grupate în formă de spic, folosită în medicina veterinară (Salicornia herbacea). ◊ Compuse: brânca-porcului = a) plantă erbacee cu tulpina și frunzele acoperite cu peri moi (Scrophularia Scopolii); b) cinsteț; brânca-ursului = a) crucea-pământului; b) pedicuță. 4. Ciupercă cu pălăria întinsă și răsfrântă prevăzută cu peri aspri (Stereum hirsutum).
Sursa: DLRM
Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu brâncă
PLANTOGRÁMĂ s. f. amprentă a tălpii piciorului în poziția ortostatică. (< fr. plantigramme) Vezi definitia »
VÂNZOLEÁLĂ, vânzoleli, s. f. Faptul de a (se) vânzoli; frământare, agitație, mișcare, vânzolit. – Vânzoli + suf. -eală. Vezi definitia »
IREUȘÍTĂ s. f. nereușită, insucces. (< fr. irréussite) Vezi definitia »
șmotreálă s.f. (reg. și fam.) 1. mustrare, dojană. 2. bătaie. Vezi definitia »
boroácă (boroáce), s. f. – Tumoare, umflătură. Lat. verruca (Densusianu, GS, VII, 175). Cuvînt rar pe care personal nu îl cunoaștem. Vezi definitia »