PAROSMÍE s.f. (Med.) Tulburare olfactivă constând în percepția falsă a unui miros. [Gen. -iei. / < fr. parosmie, cf. gr. para – lângă, osme – miros]. Vezi definitia »

EXPIRÁȚIE, expirații, s. f. Act fiziologic prin care se elimină din plămâni aerul inspirat; expirare. – Din fr. expiration, lat. expiratio. Vezi definitia »

ZEVZECÍE, zevzecii, s. f. (Rar) Purtare de zevzec; nerozie, neghiobie. – Zevzec + suf. -ie. Vezi definitia »

CRANIOMALACÍE s.f. (Med.) Înmuierea oaselor craniului. [Gen. -iei. / < fr. crâniomalacie]. Vezi definitia »

MUNÍȚIE s.f. Totalitatea proiectilelor și a accesorilor acestora, folosite la armele de foc. [Gen. -iei, var. munițiune s.f. / cf. fr. munition, germ. Munition, lat. munitio]. Vezi definitia »