PLECĂCIÚNE, plecăciuni, s. f. Îndoire, înclinare a trupului în fața cuiva în semn de respect sau de salut; p. ext. supunere, ascultare, reverență, respect; modestie. ◊ (În formule de salut) Plecăciune, părinte! – Pleca + suf. -ăciune. Vezi definitia »

INTONAȚIÚNE s.f. v. intonație. Vezi definitia »

DEPRESIÚNE s. f. 1. întindere de teren înconjurată de înălțimi; adâncitură de teren de întindere mare. 2. (geod.) unghi sub care se vede orizontul când stația este amplasată la înălțime. 3. presiune mai mică decât cea de referință. ♦ ~ atmosferică = presiune atmosferică inferioară valorii normale a presiunii dintr-o anumită zonă. 4. pierdere a energiei fizice sau morale; stare patologică de tristețe intensă; depresivitate, deprimare. 5. scădere a valorilor, a acțiunilor etc., cauzată de o criză. (< fr. dépression, lat. depressio) Vezi definitia »

APELAȚIÚNE s. f. 1. denumire, calificare, nume. 2. (jur.) apel. ◊ adresare (însoțită de o cerere, de o rugăminte). (< fr. appellation, lat. appellatio) Vezi definitia »

VENERAȚIÚNE, s. f. v. venerație. Vezi definitia »