MÉRIT, merite, s. n. Calitate, însușire remarcabilă care face pe cineva sau ceva să fie vrednic de stimă, de laudă, de răsplată; valoare, virtute. ◊ Loc. adv. Pe merit = pe bună dreptate, justificat. – Din fr. mérite. Vezi definitia »

izumít, -ă, adj. (înv.) uluit, zăpăcit, ieșit din minți. Vezi definitia »

Impozit indirect stabilit si perceput asupra valorii adaugate in fiecare stadiu al productiei si al distributiei bunurilor economice, oricare ar fi provenienta lor, din productie indigena sau din import.. Vezi definitia »

RETĂLMĂCÍT, -Ă, retălmăciți, -te, adj. Care a fost tălmăcit din nou. ♦ Răstălmăcit. – V. retălmăci. Vezi definitia »

CLONCĂNÍT s. n. Faptul de a cloncăni; strigăt caracteristic scos de unele păsări, mai ales de cloști. – V. cloncăni. Vezi definitia »