împrínde, împrínd, vb. III (reg.) 1. a prinde. 2. (refl.) a se acăța, a rămâne prins. 3. (refl.) a se îndrăgosti. Vezi definitia »

ARHIMEDE (c. 287-212 î. Hr., n. Siracuza), învățat grec. A descoperit principiul fundamental al hidrostaticii (cunoscut sub denumirea de „Legea lui ”A.„), conform căruia orice corp cufundat într-un lichid este împins de jos în sus cu o forță egală cu greutatea volulmului de lichid dezlocuit; a formulat legile pîrghiilor și a inventat numeroase sisteme de pîrghii și scripeți, mașini și dispozitive de luptă. În matematică s-a ocupat de calculul lungimii curbelor, al raportului dintre lungimea cercului și diametru (numărul π), de proprietățile spiralelor și pentru că a făcut cuadratura parabolei este considerat precursor al calcului integral. Vezi definitia »

ERÉDE s. m. moștenitor. (< lat. heres, -dis, it. erede) Vezi definitia »

TRIGLÍDE s. n. pl. familie de pești osoși: rândunica-de-mare. (< fr. triglides) Vezi definitia »

OSTRACÓDE s. n. pl. subclasă de crustacee mici, cu corpul nesegmentat și cu cochilie bivalvă. (< fr. ostracodes) Vezi definitia »