ALEGÁ vb. tr. (jur.) a invoca ceva ca scuză, ca motiv. (< fr. alléguer, lat. allegare) Vezi definitia »

OBLIGÁ vb. I. tr., refl. a (se) îndatora. ◊ a da, a lua asupră-și o sarcină, a (se) angaja. II. tr. a constrânge. (< lat. obligare, fr. obliger) Vezi definitia »

BENGA, divinitate nefastă în mito-folclorul și superstițiile țiganilor; drac, demon. Vezi definitia »

ZOLGÁ, zolg, vb. I. Tranz. (Reg.) A zoli² (1). Vezi definitia »

AGREGÁ vb. I. refl. (Despre molecule, corpuri etc.) A se uni într-un tot; a se alipi. [P.i. agreg. / < lat. aggregare, cf. fr. agréger]. Vezi definitia »