bogláv s.n. (reg.) 1. agrafă, pafta, podoabă de aur. 2. plantă veninoasă, cu flori mici, galbene. Vezi definitia »

NĂRÁV, năravuri, s. n. 1. Obicei, deprindere rea; cusur, viciu, nărăveală, nărăvie. ◊ Expr. A (se) învăța cu nărav = a (se) obișnui să ceară, să pretindă ceva ca pe un drept al său. 2. (Înv. și pop.) Deprindere, obicei; fel de a fi, comportare. ♦ Fire, temperament. – Din sl. nravŭ. Cf. bg. nărav. Vezi definitia »

schilav Vezi definitia »

scârbáv, -ă, adj. (înv.) scârbos, dezgustător, grețos. Vezi definitia »

BRAV, -Ă adj. viteaz, curajos, îndrăzneț. (< fr. brave) Vezi definitia »